Bun venit in Comuna Cârţa, judetul Sibiu!

Istorie

SCURT ISTORIC

Atestarea documentară a localităţii este fixată la 1223, fiind menţionată în actul de danie al regelui maghiar Andrei al II-lea, danie către mănăstirea cisterciană întemeiată aici de Bela al III-lea. Localitatea are o istorie bogată iar azi este posesoarea ruinelor fostei mănăstiri cisterciene „Beatae Mariae Virginis de Candelis”, întemeiată la 1202.


În anul 1241 mănăstirea a fost pustiită de către tătari. Însă mănăstirea va fi refăcută în scurt timp după acest eveniment, fapt ce va contribui la dezvoltarea economică şi socială a regiunii. Datorită acestui fapt, românii din Ţara Oltului sunt amintiţi în epocă sub numele de „Olahi de Kercz, ceea ce dovedeşte că pe atunci cea mai importantă comună din Ţara Oltului nu era Făgăraşul, ci Cârţa.

Domnii români din Ţara Românească au căutat să vină în ajutorul fraţilor din Transilvania. Astfel, Mircea cel Bătrân – la 27 decembrie 1391 – dă posesiuni credincioşilor săi – Stanciul Egumenul şi fratelui acestuia, Călin, în satele: Scorei, Cârţa şi Sărata.

Vlad Ţepeş a încercat să populeze mănăstirea din Cârţa cu călugări ortodocşi, dar fără rezultate.

Saşii şi-au ridicat biserica pe ruinele mănăstirii cisterciene prin anul 1519 din timpul Reformaţiunii. Credincioşii contribuiau la susţinerea ei anual, susţinând astfel şcoala confesională evanghelică.

În cartea lui Constantin Stan, „Şcolile poporane din Făgăraş şi de pe Târnave”, avem informaţia că în comună erau două şcoli, una de stat şi una confesională evanghelică.

Prima şcoală românească s-a clădit din lemn de către locuitorii români din comună în anul 1863, cu două încăperi având caracter confesional.

În 1884 s-a ridicat, pe locul unde fusese clădită şcoala de lemn, localul actual, din cărămidă, cu o sală de învăţământ şi cu locuinţă pentru învăţător. Începând cu anul 1922 şcoala a trecut la stat.

Şcoala confesională evanghelică luterană e clădită din piatră, în jurul anului 1791 şi tranformată abia în anul 1907. Are două săli spaţioase şi locuinţă pentru cei doi învăţători. În lunile de vară, pe lângă şcoala confesională evanghelică, mai funcţiona (din 1907) şi un azil de copii mici.

Scoala actuala functioneaza in doua corpuri de cladire, ambele modernizate, cu utilitati la standardele actuale.

PERSONALITATI LOCALE

1. Gheorghe Cârţan (Badea Cârţan) 1849 – 1911  are originea părinţilor în Cîrţa. Însufleţit de o puternică dragoste de patrie şi o sete de cultură neobişnuită pentru un „om al satului”, a ajuns, cu desaga pe umăr, îmbrăcat în portul său popular, în cancelariile vest-europene, vizitând Budapesta, Berlinul, Parisul, Roma, şi chiar Ierusalimul. După toate aceste lungi călătorii, prin care a cunoscut mai multe locuri , oameni şi moravuri, Badea Cârţan nu a lăsat cartea din mână şi se instruia pretutindeni. Astfel, din păstor de turme, a devenit curierul ce leagă sufleteşte pe toţi românii. Acest peregrin al neamului, cutreiera Transilvania, Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Oltenia, cu desagii, după cărţi. A izbutit să adune(fără bani de la autorităţi şi de la particulari) cantităţi enorme de cărţi şi publicaţii româneşti, pe care le trecea pe ascuns dincolo de Carpaţi, la fraţii întru robie. Mânca şi dormea unde apuca, umblând mai mult noaptea, urmărit şi hărţuit de vameşii şi jandarmii unguri, uneori bătut şi închis. Dragostea de ţară şi neam se traduce la Badea Cârţan prin efort, sinceritate, speranţă şi continuitate în toate. În ţinut, când cineva ştie carte multă e comparat cu neobişnuitul drumeţ, prin sintagma: „Ăsta ştie carte ca Badea Cârţan”. A murit la 7 august 1911, în vârstă de 62 de ani, fiind înmormântat la Sinaia, localitate despre care spunea fraţilor şi nepoţilor săi că „n-a văzut loc mai frumos ca acolo, de cât a umblat el” şi acolo ar vrea să moară:în ţară, la Sinaia. Membrii Ligii Culturale l-au dus la locul de veci, aşezând pe mormântul lui jerbe de flori cu panglici tricolore. Pe monumentul de marmură de pe mormântul său, înconjurat de grilaj de fier se află săpate cuvintele: „G. Badea Cârţan doarme, visând întregirea neamului său – 1911”.

2. Viktor Kastner, poetul popular sas (1826-1857) s-a născut şi a crescut pe aceste meleaguri mult iubite de el. Şcoala a făcut-o în comună, liceul în Sibiu şi academia. Din tată preot, poetul a fost funcţionar în administraţia de stat. Opera sa este redusă din cauza morţii premature, la vârsta de 31 de ani. Majoritatea poeziilor sale au fost scrise în dialect săsesc, fiind primul care a scris în acest dialect. Deşi a participat cu arma în mână la revoluţia din 1848/49 ideile lui au intrat doar ocazional în lirica sa, fapt datorat doctrinei tributară romantismului estetic.

3. Maria Tănase – cea mai mare cântăreaţă de muzică populară, artistă emerită (n.25.09.1913 – d.22.06.1963).

Originară după mamă din Cîrţa, loc în care şi-a petrecut perioade din viaţă. De aici şi-a culesc parte din cântece, cel mai cunoscut fiind Mă dusei să trec la Olt.

Maria Tănase are un bogat repertoriu din toate regiunile ţării (cântat şi în limbi străine), Maria Tănase a făcut cunoscut cântecul popular pe estradele teatrelor din oraşele de provincie şi din capitală, în concerte, la radio şi la televiziune. S-a impus mai ales prin crearea stilului de interpretare a doinei de concert. Turneele sale la Paris, Londra, Viena, New York, în Yugoslavia ş.a. precum şi numeroase discuri în ţară şi străinătate i-au adus un binemeritat prestigiu. Maria Tănase a fost laureată a Premiului de Stat.Din informaţiile pe care le deţinem, părinţii acesteia sunt fii ai Cârţei, iar Maria Tănase s-a născut aici (din spusele localnicilor) şi, cu siguranţă, a copilărit în Cârţa. Din pliantul unui album, am constatat următoarele:
Maria Tănase s-a născut la 25.09.1913, în Bucureşti. S-a stins tot aici, la 22 iunie 1963, secerată de o cumplită boală: cancer la plămâni. Irezistibil atrasă spre artă, Maria Tănase s-a dovedit a fi un talent multilateral. S-a evidenţiat ca actriţă de teatru şi film, ca solistă de operetă, ca stea de revistă, dar mai ales ca interpretă de folclor. La 2 iunie 1937 a debutat în Compania „Cărăbuş” a lui Constantin Tănase. A strălucit apoi în nenumărate spectacole ale teatrelor de revistă „Alhambra”, „Gioconda”, iar după război în Ansamblul de estradă şi în Teatrul satiric muzical „Constantin Tănase”. A jucat pe scena Teatrului Municipal în „Cadavrul viu” de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) şi în „Horia” de Mihai Davidoglu (1956). A cântat în opereta „Mascota” de Edmond Audran (1944) şi rolul principal din comedia muzicală „Sfinxul din Hollywood” de Ralph Benatzky (1946). A cântat în filmele „România” (1947), „Ciulinii Bărăganului” (1958) şi în scurt metrajul „Amintiri din Bucureşti” (1958). Primele discuri le-a imprimat în 1936 pentru casa „Columbia”. Un an mai târziu a debutat la radio, cântând muzică populară (la 20 februarie 1937). A făcut numeroase înregistrări pentru „Electrecord” şi „Columbia”, precum şi pe bandă de magnetofon în studiourile Radioteleviziunii Române. Din anul 1962 o găsim – la cererea ei – îndrumând „Taraful Gorjului” din Târgu-Jiu şi soliştii acestuia. La 1 mai 1963 după un concert în Hunedoara este nevoită să părăsească un îndelungat turneu al popularului ansamblu gorjenesc doborîtă de boală. Valoroasa activitate artistică pe care Maria Tănase a pus-o în slujba cântecului românesc a fost cinstită cu „Ordinul Muncii”, „Premiul de Stat” (1955) şi titlul de „Artistă emerită” (1957).
Câteva din titlurile melodiilor ei inspirate (posibil) din Ţara Făgăraşului:
– „Uhăi Bade” – prelucrarea unei „jieneşti” din Mărginimea Sibiului, făcută după Petru Ghiaţă şi Clery Sachelarie.
– „Pe deal pe la Cornăţel”
– „Zise muma către mine” – cântec din partea de sud a Transilvaniei.
– „Cântec de nuntă din Făgăraş” – se pare după o înregistrare făcută în 1929 la Drăguş, jud. Braşov.
– „Bătrâneţe, haine grele”
– „Mă dusei să trec la Olt” – cântecul vorbind cu haz de trecerea înot a Oltului
– „Tătăişe şi-o cumnată” – este o „învârtită” sud-transilvăneană specifică, caracterizată prin ritmul ei şchiop, cântarea alternând cu strigături, în cel mai autentic spirit popular.

În memoria artistei, cu ocazia anului aniversar Maria Tănase – respectiv 100 de ani de la naştere şi 50 de ani de la trecerea în eternitate-,  în 22 iunie 2013 comunitatea a dezvelit o placă comemorativă pe casa părintească (Casa familiei Pascu Istene, pe Strada Principală, Nr. 76)  şi în 25 septembrie 2013 Primăria a construit o fântână la intersecţia DN 1 cu DJ 105D. Fântâna este împlinirea uneia dintre dorinţele menţionate în testamentul artistei Maria Tănase.

4. Mircea Cârţişorean-Raţiu, născut la Cîrţa, în Ţara Făgăraşului, locuri care l-a dat ţării pe cărturarul – ţăran Badea Cârţan. El se numea Mircea Nicolae Raţiu, dar din dragostea pentru aceste locuri şi-a schimbat numele în Cârţişoreanu. Înzestrat cu o voce frumoasă, este unul dintre interpreţii semnificativi din muzica populară actuală. Participă în mod constant la multe manifestări de gen, atât ca intrepret cât şi ca realizator TV. Festivalul de pe Muntele Găina, cunoscut din 1999 cu numele de Târgul de fete a fost primul lui spectacol.

5. Budac Aurel – medic chirurg, în prezent la Bucureşti, născut la Poieniţa.

Comments are closed.