Puncte de interes:

1.Biserica ortodoxa „Sfanta Cuvioasa Parascheva”

2.Abatia cisterciana Cîrţa

Cârţa, fostă mănăstire cisterciană din Ţara Făgăraşului, actualmente biserică evanghelică a comunităţii locale germane, situată pe malul stâng
al Oltului, între municipiile Sibiu şi Făgăraş, în imediata vecinătate a localităţilor de azi Cârţa (în germană Kerz, în maghiară Kerc) şi Cârţişoara (în germană Oberkerz).

Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin.

Abaţia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major in istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic.

Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianţa ordinului cistercian – adunate şi prelucrate de Ludwig Janauschek -, datează actul fondării mănăstirii Cârţa între anii 1202-1203. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată şi construită abaţia Cârţa – delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaş la est, râul Cârţişoara la vest, iar Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş) la sud -, i-a fost donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei (pro remedio animae nostre per fidelem ac dilectum nostrum Benedictum tunc temporis vaivodam assignari facientes).

Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranţă între anii 1205-1206. Câţiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clărilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, aşa-numitul oratoriu. Fundaţiile acestei capele, cu dimensiuni reduse (ca. 8-10m) şi ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetările arheologice întreprinse de istoricul de artă şi arheologul sas Victor Roth. Prezenţa lor a fost confirmată prin cercetările arheologice întreprinse între anii 1983-1985. Construcţia în piatră a mănăstirii debutează ceva mai târziu, în anii ’20 ai secolului al XIII-lea, cel mai târziu în jurul anului 1230.

Edificarea mănăstirii s-a realizat în două faze principale de execuţie, intercalate cronologic de marea invazie tătară din anul 1241. În prima fază de construcţie, care etalează trăsături stilistice tributare romanicului târziu, s-a trasat planul general al mănăstirii, zidurile care delimitau curtea sa interioară fiind ridicate până la o înălţime de ca 3-4m deasupra nivelului contemporan de călcare. În anul 1260, după cezura provocată de invazia mongolă din primăvara anului 1241, lucrările de construcţie vor fi reluate sub conducerea unui nou arhitect, format în ambianţa goticului matur, şi cu aportul unui atelier de pietrari cu o structură eclectică. În această fază are loc demantelarea vechiului oratoriu de piatră, pe ale cărui fundaţii au fost ridicate aripa nordică a transeptului cu perechea sa de capele şi, în parte, corul cu absida poligonală. Pe la 1300 biserica şi aripa estică a mănăstirii Cârţa erau deja terminate, lucrările de finisare si de construcţie a aripei sudice a abaţiei continuând încă aproximativ două decenii.
Arhitectul şi atelierul de pietrari, activi la Cârţa după invazia mongolă din anul 1241, au avut o contribuţie majoră în diseminarea spiritului şi a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea.

Un aport considerabil în evoluţia acestui proces l-au avut însă şi atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania probabil din iniţiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia ii erau aservite încă din anul 1240 o serie de aşezări din Ţara Bârsei. Această influenţa stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente contemporane, situate în sudul Transilvaniei, de pildă la bisericile evanghelice din Sebeş Alba, Prejmer, Bartolomeu, Hărman, Cristian, Capela Sf. Ecaterina din Braşov la biserica reformată din Hălmeag, dar şi în nordul Transilvaniei la biserica ortodoxă din Bistriţa sau la biserica reformată din Sic.

Un document emis la 29 ianuarie 1322 de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342) informează că mănăstirii cisterciene Cârţa îi erau aservite zece aşezări printre care şi Cârţa.

După jumătatea secolului al XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat aşezarea Cârţa (germ. Kerz), cunoscută şi sub vechea denumire de Cârţa Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoş (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele aşezări au fost populate cu saşi. Abaţia Cârţa a aşezat la cumpăna secolelor XIII-XIV colonişti germani şi pe teritoriul fostului Scaun de Sighişoara, respectiv în localităţile Criţ (germ. Deutsch-Kreuz; magh. Szászkeresztúr), Meşendorf (germ. Meschendorf; ung. Mese) şi Cloaşterf (germ. Klosterdorf; ung. Miklóstelke), precum şi în localităţile Colun (germ. Kolun; ung. Kellen), Glâmboaca (germ. Hühnerbach; ung. Glimboka) şi Feldioara (germ. Marienburg; ung. Földvár), situate pe malul drept al Oltului, pe teritoriul actual al judeţului Sibiu.

3. Bacul peste Olt

4. Pasarela peste Olt,

ce face accesul pedestru şi cu moto-velo înspre satele Nou Român, Poeniţa, Săsăuş

5.Gaura Malului + Tunelul de sub abatie

Din varful turnului abatiei poti imbratisa intreg satul, impreuna cu minunatele sale imprejurimi. Gardurile negre, hasurand minutios vecinatatile sasesti, tiglele portocalii de pe case, portile boltite, curtile lungi, avand zidurile napadite de vita incalcita si iedera uscata, apele argintii ale Oltului. Carta nu este insa un sat unde nu se intampla nimic. Trecutul ii incita pe oameni. Abatia are multe secrete, nedescoperite pana-n prezent. De pilda, cartenii au de veacuri intregi o mare obsesie: ei vor sa gaseasca tunelul secret al calugarilor, cel ce pornea din altarul bisericii. si ajungea la Olt. Stiau ca, daca-l vor gasi, truda nu le va fi zadarnica: acolo, in subteranele satului, trebuie musai sa fie ascunsa vistieria calugarilor cistercieni – refugiati din calea tatarilor – caci, intr-adevar, in alta parte nu putea sa fie. Unii batrani sustin ca tunelul ar fi trecut pe sub Olt si varianta lor are un mare sambure de adevar. Din turn, preotul Reger ne arata ceva, spre miazazi: „Vedeti, sus de tot, pe celalalt mal al Oltului, asa, un punct galben in padure? Locul se numeste Gaura Malului… Am fost acolo de multe ori. Pe varful dealului aceluia se gaseste un perete galben, de lut, dedesubtul caruia se casca un inceput de grota ce pare a fi surpata. Inauntru, in doua caverne mici, sapate in gresie, se spune ca se adaposteau calugarii cand abatia era atacata si ca aici isi aduceau aurul. Acolo ar fi fost iesirea.Unde este, deci, tunelul acesta? Se intinde el si mai departe de Carta? Credinta unanima este ca dedesubtul satului se ascunde nu doar un tunel, ci o intreaga retea de galerii secrete, pe care, doar cu un dram de noroc, orice muritor le-ar putea descoperi. Averile cistercienilor sunt mereu undeva pe aproape…

Puncte pentru informare-documentare, cazare si/sau relaxare:

CDI (centru de documentare si informare) – in incinta Şcolii Gimnaziale Cîrţa
Dispune de sala de calculatoare cu internet, sala fitness, biblioteca, atelier de gastronomie, sala de activităţi sportive.
Adresa: Com. Cîrţa nr. 238, Jud. Sibiu
Tel. +40 269 52 11 06 &  Fax. +40 269 52 11 08
E-mail: scoala_cirta@yahoo.com

Pensiunea Moara de Piatră
http://www.pensiuneamoaradepiatra.ro/
Com. Cîrţa, Nr. 146
Jud. Sibiu România
Tel: GABRIELA HAMPU +40 745 03 17 98
ADRIAN GAVRIL +40 741 11 62 24
E-mail: office@pensiuneamoaradepiatra.ro

Twilt&T – Camping
Com. Cîrţa, nr. 331
Tel. +40 269 52 13 47

Hotel-restaurant Castel 2000
Com. Cîrţa, DN1 Sibiu-Braşov km 267
Tel.  Neagoe Nicolae +40 747 55 01 00