Bun venit in Comuna Cârţa, judetul Sibiu!

Religie

PRINCIPALELE SĂRBĂTORI RELIGIOASE

LA ORTODOCŞI

Ianuarie

1. Tăierea-împrejur după trup a Domnului

Sf. Ier. Vasile cel Mare

6. Botezul Domnului

7. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

30. Sfinţii trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur

Februarie

2. Stretenia Domnului, adică Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos

Martie

25. Buna Vestire a Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria

Mai

21. Sf. Mari Împăraţi Constantin şi mama sa Elena

Iunie

24. Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele–Drăgaica)

29. Sf. Şi întru tot lăudaţii Petru şi Pavel

Iulie

20. Sf. Pooroc Ilie

August

6. Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos

15. Adormirea Maicii Domnului

Septembrie

8. Naşterea Maicii Domnului

14. Înălţarea Sfintei Cruci

Octombrie

14. Cuvioasa Paraschiva

26. Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Noiembrie

21. Intrarea în biserică a Maicii Domnului

30. Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României

Decembrie

6. Sf. Nicolae

25. Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Crăciunul)

26. Soborul Maicii Domnului

27. Sf. Arhidiacon şi Întâiul Mucenic Ştefan

Acestora se mai adaugă şi sărbătorile nefixe: Vinerea cea mare a Săptămânii Patimilor, 3 zile, Floriile, Sf. Paşti, Rusaliile, Sf. Gheorghe.

SĂRBĂTORI RELIGIOASE LA CATOLICI

Ianuarie

1. Sf. Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

6. Epitania Domnului

7. Botezul Domnului

Iunie

3. Preasfânta Treime

7. Trupul şi Sângele Domnului

29. Sf. Apostoli Petru şi Pavel

August

15. Adormirea Maicii Domnului

Noiembrie

1. Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor

25. Cristos, Regele Universului

Decembrie

8. Neprihănita Zămislire a Sf. Fecioare Maria

25. Naşterea Domnului (Crăciunul)

30. Sf. Familie: Isus, Maria şi Iosif

Acestora li se vor mai adăuga sărbătorile nefixe: Duminica Floriilor, Învierea Domnului (Paştile), Înălţarea Domnului, Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile).

LĂCAŞE DE CULT

Încrede-te în Domnul din toată inima ta

şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta.

(Noul Testament – Proverbe 3:5-10)

Biserica românească din Ardeal a căutat în toate timpurile să-şi îndeplinească misiunea sa cultural religioasă, luminând credincioşii săi prin cărţi, şcoli slujbe religioase, obiceiuri creştine şi datini străbune.

Şaguna spunea că „partea cea mai însemnată a bisericii este şcoala”. Acestea au sporit încă din vechime. Ca exemplu arătăm că numai în 1907 erau 1697 şcoli cu 1882 învăţători în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania şi Ungaria.

Biserica ortodoxă

Viaţa religioasă din satul Cârţa a existat din cele mai vechi timpuri, dar date exacte despre atestarea concludentă a înfiinţării parohiei nu există.

Biserica a fost zidită în anul 1848 aşa după cum reiese din inscripţia de pe turn cu litere chirilice. După părerea prof. C.Stan ar fi zidită la1812. Îmbinând aceste două date s-a ajuns la concluzia că zidirea lăcaşului a început în 1812 şi s-a terminat în 1842, aşa cum s-a găsit înscris pe tencuială.

Ea are puţine ornamente exterioare, cu o zugrăveală uniformă, are un altar spaţios cu o absidă concavă şi cu o frumoasă cupolă.

Biserica are forma unei nave imitând vechea basilică romană, absida altarului şi cupola sunt în stil bizantin. A fost zugrăvită în 1873 de maestrul zugrav Vasile Grecu Săsăuşi, iar în anul 1970 a fost pictată de Ionescu Oscar. Ea are lungimea de 22,2m şi o lăţime de 8,5m, iar turnul bisericii este înalt de cca. 20m, construită din cărămidă şi piatră. În altar există o scurtă însemnare făcută de pictor: „Catapeteasma, altarul şi naosul acestei sfinte biserici s-au pictat de către mine Oscar Ionescu, zugrav din Cârţişoara – 1969”. O altă inscripţie este pisania din pronaos de pe latura de vest: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu hramul Sfintei cuvioase Paraschiva s-a ridicat în anul 1842. În anul 1969 sub înalta arhipăstorie a Î.P.S. Dr. Nicolae Mladin, mitropolit al Ardealului s-au început lucrările de pictură din dorinţa şi cu cheltuiala credincioşilor, lucrări care s-au terminat în august 1970”. (Preot paroh Budac Marcu)

Interiorul bisericii din Cârţa

Pe turnul bisericii mai apar ca zugravi de-a lungul timpului şi Toma, Lazăr şi Nicolae Curteanu din Sebeşul de Sus.

În biserică se află icoane de preţ din lemn şi sticlă, cele mai apreciate au fost pictate de Matei Ţîmforea din Cârţişoara. Se mai află cruci de lemn, potire, cărţi de cult.

Dintre cărţile de cult amintim:

– Antologhion, Râmnic 1737 în două volume.

– Cazania, Bucureşti 1768

– Octoih, fără foaie de titlu, pe el existând o inscripţie „Această sfântă şi dumnezeiască carte se cheamă Octoih, o am cumpărat eu Ioan Micul ot Cârţa pe bani buni şi drepţi (florinţi) 12…”

– Penticostar, Rîmnic 1767

– Straşnic, Blaj 1817

– Triod (Blaj 1800)

În satul Corbi, marele savant N.Iorga găseşte pe un Antologiu di 1737 următoarea inscripţie: ” să s(ă) ştie că acest sfântul Mînciu l-am cumpăratu eu pop(a) Aldea din Arpaşu(ul) de Sus, drept bani zloţi 20 de Ion Suma din Cârţa cea săsească pentru ca să fie de slujbă bisericii cît va fi viaţa mea, iar după moartea mea să rămână feciorilor mei…” ianuarie 9 şi a fost lt 1749.

Paralel cu biserica greco-catolică îşi desfăşura activitatea şi o capelă ce aparţinea de parohia ortodoxă Colun cât şi de cea din Scorei. Capela e atestată documentar în anul 1925 cu 100 de suflete, preot fiind Ioan Giurca.

În anul 1944 Cârţa cu 25 de credincioşi e filie a parohiei Găinari (azi Poieniţa) cu preot paroh Ilie Popescu. Apoi capela este servită de preotul Serafim Scurtu. În anul 1949 cele două biserici se unesc sub hramul „Sfânta Paraschiva”, care s-a păstrat până astăzi. Preot era Virgil Negrea care a păstorit 40 de ani până în anul 1964 când se stinge din viaţă. Vine apoi Marcu Budac (1985), Colceriu Aurel, Benga Dănuţ Gheorghe, iar din 2004 Bulgariu Teodor Cezar.

Anual în 14 octombrie se sărbătoreşte Hramul Bisericii Ortodoxe din localitate, Preacuvioasa Paraschiva fiind considerată patroana spirituală a comunei. Serbarea începe cu o frumoasă slujbă religioasă, urmată de una a pomenirii morţilor.

Biserica a trecut printr-o renovare completă: duşumele înlocuite, au fost schimbate uşile şi porţile cu unele noi.

În cadrul vechii biserici ortodoxe din Poieniţa, cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe”, se păstrează încă două inscripţii pe piciorul prestorului, în partea din faţă, săpată în piatră şi anume: „Această Sfântă Biserică s-au făcut între anii 1874-1882 prin preotul greco-ortodox în Găinaru”. Cealaltă, pe zid, săpată în piatră, pe proscomidie apare următoarea inscripţie: „Această Sfântă Biserică s-au edificat cu ajutorul mărit Consistoriu, de preotul Nicolae Huiu şi soţia sa Paraschiva. Ioan Sandu Comşa a donat locul unde există Biserica Greco-Ortodoxă şi 2000 de cărămide. Cine va cerca să unească această Biserică Fie Anatemă!!! Eu preotul N.Huiu lasu următorilor preoţi ca totdeauna să pomenească aceste nume: Preot Nicolae Sandu, Paraschiva Ana, Ioanu Ştefan, Ioanu Simion, Ionu Ana. Orice preot următoriu mie, de nu va pomeni aceste nume să fie Anatema, că mult am ostenitu P.A. Biserica şi miserie am fost câns am venit în Gainaru în a. 1874”.

Cea de a doua biserică din Poieniţa cu hramul „Sf. Paraschiva” este zidită între anii 1874-1880 prin contribuţia şi munca manuală a credincioşilor din sat. Are formă de corabie, stil roman cu turn spre apus. Nu are picturi. Cele două biserici fiind în paragină, acum se încearcă a fi renovate şi puse în funcţiune. Atât cele două biserici ortodoxe din Poieniţa cât şi cea din Cârţa nu sunt monumente istorice.

Biserica evanghelică

Din 1519 saşii şi-au ridicat biserica pe ruinele mânăstirii cisterciene. Credincioşii îmbrăţişând reformaţiunea au trecut la protestantism susţinând biserica prin contribuţia lor.

De la norma generală a bisericii catolice se abate în întreaga lume numai biserica romano catolică din Transilvania care e organizată pe baze cu totul deosebite, apropiate de cele ale bisericii ortodoxe. Bisericile romano-catolice din Ardeal îşi au sediul la Alba Iulia.

Abaţia cisterciană de la Cârţa

 

An construcţie monument: pe la 1202, în timpul şi la dorinţa regelui Imre II al Ungariei.

Abaţia a fost întemeiată de către călugări cistercieni se pare de la Igris, care a fost întemeiată în 1179 de la Pontigny, una din abaţiile incipiente ale ordinului.

 

Ansamblul fostei abaţii cisterciene de la Cârţa , atestat într-un act de donaţie de la 1223 şi denumit „ABBATIA BEATAE MARIAE VIRGINIS DE KERCZ DE CANDELIS”, (candela-lumânare – în germană „Kerze”) este cea mai sud-estică abaţie a acestui ordin, înfiinţat de către Robert de Molesme în Burgundia în 1098. Abaţia a fost distrusă în timpul invaziei mongole din 1241 şi refăcută între 1250 – 1300 în stil gotic timpuriu, cu exepţia portalului de vest, gotic târziu. Biserica a fost o bazilică în trei nave, cu transept şi cor scurt cu absida poligonală, flancat de capele. După 1241, abaţia a fost distrusă şi făcută în repetate rânduri.

În 1474, la 27 februarie, a fost închisă din ordinul lui Matei Corvin, fiind mai întâi avariată de turci în anii 1421 şi 1432, iar bunurile sale trecute în proprietatea Sibiului. Corul şi absida servesc ca biserică a parohiei din comună. Spre deosebire de bisericile benedictine, împodobite cu frescă, sculpturi şi relicvare, bisericile cisterciene ofereau o privelişte a severităţii, a rigorii spiritualizate. În 1495 s-a înălţat turnuleţul în faţada vestică şi o parte a aripii sudice a fost transformată în casă parohială. Din biserica abaţiei se mai păstrează corul, careul, o parte a transeptului şi a pereţilor exteriori ai navelor laterale, peretele de vest cu urma rozasei, portalul cu actualul turn al clopotelor, precum şi o parte a pereţilor aripii estice. La cor se păstrează ferestrele înguste, în arc frânt, friza de ferestre polilobate şi streaşina pe console, tipic cisterciene.

Cistercienii au introdus munca fizică în mânăstirile lor pentru a nu trăi de pe urma săracilor.

La închiderea abaţiei în 1474, comunitatea săsească din Cârţa, care nu a fost evacuată o dată cu călugării, ci legată de glie până la 1848, a închis, cu ajutorul Sibiului, care a trimis pe renumitul arhitect Andreas Lapicida, corul bisericii, aşa cum este şi azi, folosindu-l ca lăcaş de cult, mai întâi biserică catolică, iar după 1542 a devenit biserica parohială evanghelică. Între anii 1913 – 1914, biserica a fost renovată, iar ruinele consolidate de către Universitatea de la Budapesta.

Recent, săpăturile arheologice efectuate aici au scos la iveală fundaţiile primei biserici, care nu a fost terminată. Se relevă de asemenea un înscris de pe o monedă, un banalus al lui Ştefan V ca ban al Slovaniei data de 1270/72 care vorbeşte de actuala biserică.

În 1474, la 27 februarie, când Abaţia de la Cârţa a fost închisă din ordinul lui Matei Corvin, rege al Ungariei, satul împreună cu celelalte 9-10 sate din subordinea ei, a trecut în posesia Sibiului până la 1848. Comunitatea a avut continuitate de la aşezarea ei de la începuturile Abaţiei până în prezent.

Actualmente, de Parohia Evanghelică ţin 77 de persoane cu statut de membru deplin, adică cu domiciliul stabil în Cârţa, şi 22 de persoane care au domiciliul stabilit în Germania, dar care şi-au păstrat casele din comună şi vin anual pentru mai multă vreme „în vizită la ei acasă” cum spun ei, mai ales în perioada Paşti-Ziua Recoltei.
În Marţea Judecăţii, adică înainte de lăsarea postului, care începe întotdeauna într-o miercuri (ţine 40 de zile după Matei 4), din fiecare familie vine un reprezentant – de regulă tatăl – la Ziua de judecată – Împăcare. Fiecare cere iertare în public fiecăruia în parte pentru eventuale supărări-greşeli, care este acordată cu strângere de mâini şi privire directă în ochi, după care toţi merg la biserică la slujba de căinţă şi spovedanie colectivă. După aceasta toţi merg la sala de şedinţe în vechea curte a Sibiului, pe care pe vremuri locuia Vătaful de acolo şi care a fost cumpărată de către comunitatea evanghelică de la Cârţa, expropriată de regimul comunist, transformată în CAP, retrocedată în 1992 şi actualmente este sediul Asociaţiei Agricole Bâlea, în care sunt membri aproape toţi saşii din Cârţa, atât cei din sat cât şi cei care locuiesc în Germania, dar care nu şi-au vândut terenul, cât şi un număr de români.

De Florii de obicei este festivitatea de Confirmare, când sunt primiţi tinerii de 14-16 ani în rândurile creştinilor cu dreptul de a năşi şi de a merge la împărtăşanie, după un ciclu de 1-2 ani de educaţie religioasă, care se termină totdeauna cu un examen urmat de confirmare. La această sărbătoare, împreună cu toată familia, participă şi naşii, unii vin cu această ocazie special din Germania.

De Paşti se merge la stropit, de Rusalii flăcăii aduc armindeni, adică mesteceni cât de mari, drepţi, cu coroana bombată şi simetrică, pe care îi pun la ferestrele fetelor şi la intrarea în biserică.

Întâlnirea saşilor se serbează fără întrerupere, din 1990, în fiecare an, la început de August, când mulţi vin acasă din Germania, pentru că este sezonul de concedii şi vacanţă.

Ziua Recoltei, de fapt ziua mulţumirii pentru recoltă, se serbează spre sfârşitul lui octombrie, când s-a strâns rodul de pe câmp.

Trebuie să mai relatăm că uneori sate întregi locuite de populaţia mixtă (români şi saşi) au intrat sub incidenţa legilor şi drepturilor feudale ale privilegiaţilor din rândurile comunităţilor săseşti. Aşa este cazul celor din Cisnădioara care făceau parte din domeniul mânăstirii cisterciene de la Cârţa sau a teritoriilor româneşti din Ţara Făgăraşului sau Amnaşului, care prin diploma din 1472 de pe timpul domniei lui Matei Corvin devin scaune filiale ale Sibiului.

În anii 1961-1963 s-au efectuat lucrări de consolidare şi reparare a mânăstiri.

Cel mai vechi edificiu în stil gotic din România, a fost ridicat de către călugării cistercieni în anul 1202

Comments are closed.